Doină

Vino, tu, mândruţa mea,
Că îmi este soarta grea.
Vino la izvor, în vale,
Să îţi dăruiesc o floare.

Vino la poalele muntelui
Şi nu spune nimănui,
Că am sufletul curat
Şi de nimeni alinat.

Vino la izvor în vale
Să îţi dau o sărutare,
Vino-n rochie de mireasă
Fiindcă tu îmi eşti aleasă.

Printre flori vom alerga,
Nu ne fie viaţa grea.
Şi-mpreună noi vom fi,
Hai, mândro, de ne-om iubi!

Ionela IONACHIE
clasa a VIII-a B

Şcoala

Îmi aduc aminte şi acum cu câte emoţii am păşit pragul şcolii în clasa întâi! Cu timpul însă, emoţiile s-au risipit, am învăţat să le stăpânesc datorită înţelegerii şi priceperii doamnei învăţătoare. Nici nu ştiu când a trecut timpul şi ne-am despărţit de cea care ne-a îndrumat primii paşi în labirintul cunoaşterii.
În gimnaziu, lucrurile s-au mai schimbat, am întâlnit mai mulţi profesori. La fiecare obiect avem un alt profesor şi apreciez că fiecare are metodele lui de a ne “păcăli” să învăţăm tot mai mult, dăruirea cu care ne împărtăşeşte informaţiile, ajutându-ne să descoperim comoara cunoaşterii. Buna dispoziţie strecurată ne ajută să îndrăgim materia şi să venim cu drag la şcoală.
Profesorii sunt diferiţi. Când dăm răspunsuri bune, unii vor să ne ia acasă; când dăm răspunsuri greşite, alţii îşi fac cruce…Unii sunt mai indulgenţi la greşelile noastre şi îi auzim spunându-ne: "Hai, măi fraţilor!"
Cu toate acestea, îmi dau silinţa să-i văd pe profesori zâmbind, semn al satisfacţiei ce o încearcă pentru munca ce o depun cu noi. Şi încerc să nu uit că în vacanţe mi-i dor de ei şi de mirosul de cerneală.

Elena ILIENESCU
clasa a VIII-a A

Primăvara

A sosit la noi în ţară
Prea frumoasa primăvară
Aducând şi-un ghiocel
Alb ca blăniţa de miel.

Ana-Maria ANGHELUŞ
clasa a V-a B



De-aş fi…


De-aş fi o stea,
Aş veghea deasupra ta.
De-aş fi un porumbel,
Aş sta pe umărul tău.
De-aş fi un fulg de nea,
M-aş aşeza în palma ta.
De-aş fi un înger,
Te-aş ocroti din cer.
De-aş fi un nor,
Aş pluti uşor.

Diana-Geanina SIANU
clasa a VIII-a A

Clasa a VIII-a A

Pădurea

Pădurea mea, frumoasă eşti,
Cu flori şi arbori ca-n poveşti,
Apari în zare ca o stea
Şi bună cum e steaua mea.
Din depărtări când te zăresc
M-apropii ca să te privesc,
Să văd copacii înfrunziţi,
Cărările ce urcă-n munţi,
Şi florile din luminişuri,
Izvoare limpezi şi tufişuri,
Cu păsări sure, ciripind
Şi firea toată-nveselind.
Mi-e dor de tine şi doresc
Verde ca tine să trăiesc,
Să te slăvesc să duci pe ape
Omagii în eternitate.

Maria-Lavinia OLOERIU
clasa a VII-a A

Despre prietenie

Să ai un prieten este un lucru mare! Prietenul te sprijină la greu şi la bine. Îţi este greu dacă nu ai un prieten. Eu am o prietenă. Mă înţeleg foarte bine cu ea. Mă înţelege când îmi este greu şi îmi dă un sfat bun. Este înţelegătoare şi se descurcă când are o problemă mai complicată. Cu ea râd, glumesc. Cu ea îmi fac temele. Cu ea împărtăşesc orice gând. Dacă am un secret, ei i-l destăinuiesc, pentru că ştiu că se ţine de cuvânt şi nu spune la nimeni.
Dacă nu ai un prieten, eşti singur pe lume. Prietenul îţi este ca un frate. De aceea, dacă ai un prieten, să-l preţuieşti. Să nu-ţi baţi joc de el şi de bunătatea lui. Iubeşte-l şi apără-l la greu. La greu ridică-l şi-i dă un sfat bun, care să-l ajute când are nevoie. Prietenul îţi este ca un frate.
Să-ţi iubeşti prietenul mereu!

Mihaela-Iuliana OLOERU

clasa a VI-a A

Fluturele

Tu, fluture gingaş,
Cu puterea ta firavă,
Zboară până în albastrul cerului
Să priveşti din înălţime lumea în miniatură.

Cu bătăi plăpânde de aripioare,
Urcă treptat, treptat,
Până pe muntele înalt,
S-ajungi la floarea visurilor tale.

Ionela IONACHIE
clasa a VIII-a B


Sfârşit de toamnă

Frunzuliţă ruginită,
Ai căzut în poieniţă
Şi te-ai ofilit deodată
C-a sosit iarna geroasă.

Un covor s-a aşternut
Peste frunze ruginii,
Anotimpul friguros
E iubit mult de copii.

Cătălina STRÎMBENSCHI
clasa a VIII-a B

Prinţesa Toamnă

În sfârşit, a sosit şi la noi toamna cea mult aşteptată! Grădinile se împodobesc cu straie argintii de brumă. Fiorul de mătase al toamnei lasă pe pământ urme arămii. Cerul plânge, iar norii întunecă pământul. Păsările pornesc în drum spre ţările calde. Zarea rămâne pustie şi rece. Trilurile de altădată se răresc şi, treptat, dispar. Plouă din copaci cu frunze galbene, roşiatice, cărămizii, formând un covor multicolor.
Ce frumoasă este prinţesa Toamnă!

Andreea POPA

clasa a V-a B

Toamna

Au ruginit frunzele plopilor,
Covor de freamăt se aşterne;
Natura toată pare moartă -
De frig şi întuneric parcă geme.

Iulian ALEXA
clasa a V-a B

Dansul stelelor

Într-o seară, mai mult ca oricând, stelele se grăbeau să apară pe cer. Ba chiar unele nici nu au aşteptat bine să se sfârşească ziua, că cele mai multe s-au ivit când soarele s-a şi îndreptat către apus.
Totul era o magie de nedescris, amurgul înstelat mă copleşea cu frumuseţea lui când, deodată, ceva îmi atrăgea atenţia în mod deosebit. M-am oprit lângă o buturugă să mă uit la cer. Era o luminiţă foarte grăbită să ajungă pe pământ. Acea luminiţă fermecătoare se apropia de mine şi am închis ochii de spaimă. Când i-am deschis, în faţa mea era o frumoasă zână!
Uimită de apariţia neaşteptată a prea frumoasei zâne, n-am apucat să scot nici un cuvânt. Dar ea mi-a făcut un semn discret de a o urma. Apoi, m-a luat de mână şi m-a purtat prin văzduh până sus, la stele...
Am poposit pe un norişor pufos. M-a îndemnat să privesc în jur. Ce vedeam nu-mi credeau ochilor. Stelele de lângă noi păreau foarte agitate, dar le-am văzut mişcându-se ritmic, se învârteau, împrăştiind în toate părţile raze scânteietoare, parcă într-un dans minunat, un dans al stelelor. Dacă aş fi privit de pe pământ la acest spectacol fantastic, cu siguranţă că mi s-ar fi părut ceva cu totul deosebit, o impresionantă imagine a steluţelor strălucitoare, ca într-un adevărat joc de artificii.
Am privit-o pe zâna de lângă mine şi am văzut-o zâmbind, fără să-mi spună un cuvânt. N-am vrut să stric vraja adresându-i vreo întrebare, dar i-am făcut semn că aş vrea să ajung acasă. Prin gesturi, i-am mulţumit din tot sufletul pentru spectacolul oferit.
Eram nespus de fericită. Seara aceasta a rămas ca un moment dintre cele mai frumoase pe care l-am trăit şi că oamenii au avut posibilitatea de a vedea cel mai frumos amurg văzut vreodată.

Andreea CUCOVEICĂ
clasa a VII-a A

Ghiocelul

Ghiocel, clopoţel,
Vii în fiecare primăvară
Şi răsari, din nea, afară
Firav, alb şi mititel.

Tu aduci în primăvară
Aer proaspăt, încălzit,
Ploi pentru întâia oară,
Dar şi adieri de vânt.

Eşti podoaba frumuseţii,
Toţi copiii te adoră!
Şi îţi spun ca tu să ştii:
Te iubesc ca pe o soră.

Sabina-Georgiana SIMION
clasa a VIII-a A

La munte


Sus pe munte la izvor
Stă ascuns un mic cocor;
Este pe o creangă, sus -
În pădure e ascuns.
Lângă el, o turturică
Stă pitită: îi e frică!

Sus la munte la izvoare,
Lângă apa căzătoare,
Stau pe-o lespede din stâncă,
Iar din valea cea adâncă
Urcă-n cântece pe cale
Triluri de privighetoare.

Maria-Lavinia OLOERIU
clasa a VII-a A

Nedumerirea Magdei

Era o dimineaţă friguroasă de toamnă. Pe masa din dormitorul Magdei se afla penarul cu câteva pixuri şi un stilou. Magda este o fată căreia nu îi place să scrie nici acasă, nici la şcoală. La un moment dat, se trezeşte stiloul din penar şi se adresează celor câteva pixuri:
- Ia treziţi-vă cu toţii! Nu se mai poate aşa! Magda nu vrea deloc să scrie, iar mie îmi rugineşte peniţa! În ultima perioadă, are numai note mici la şcoală. Trebuie să facem ceva!
- Dar ce am putea face? au întrebat atunci pixurile curioase.
- Nu ştiu, dar aş vrea să scriu singur, fără a mă mai purta Magda în mână şi a mă plimba pe hârtie. Poate că aşa ar lua note mari, a spus stiloul.
- Dar nu se poate aşa ceva. Dacă ar fi cineva care să te ajute, ar fi minunat! au continuat pixurile.
Zilele treceau şi Magda lua note din ce în ce mai mici. Într-o zi, deschise caietul şi observă că cineva i-a scris temele. Când s-a uitat mai bine, a observat că pagini întregi erau scrise cu exerciţii începute şi neterminate. În joacă, a terminat primul exerciţiu, apoi l-a terminat şi pe următorul şi, apoi, pe toate celelalte. A fost doar o joacă pentru dânsa! Nedumerirea ei creştea pe măsură ce sfârşea câte un exerciţiu. Oare de ce acela care a început să scrie nu a terminat nici o temă, când exerciţiile sunt aşa de uşoare?

Ioana-Mădălina ANDRIESCU
clasa a VI-a A

Ninge

Copiii au ieşit afară. Au rămas uimiţi, pentru că totul era alb. Pe câmpuri, pe dealuri, totul era acoperit cu o zale argintie. Şi oamenii de zăpadă păreau nişte bulgări mari de argint. În timp ce copiii se jucau, seara se lăsa tot mai repede, fără ca ei să-şi dea seama de aceasta. Ei continuau să se joace şi parcă se aflau în al nouălea cer.
Pe jos parcă era aşternut un covor alb şi moale. Copiii erau plini de zăpadă ca nişte figurine din frişcă, iar casele parcă aveau căciuli albe din blană.
Iazul era îngheţat şi semăna cu o oglindă imensă, iar cerul era asemenea unui imens policandru. Pe derdeluş, copiii se dădeau cu săniuţele şi, până la poalele dealului, făceau numeroase viraje şi tumbe prin zăpada pufoasă. Oamenii aveau multă treabă în gospodăriile lor: dădeau zăpada de pe aleile troienite, hrăneau animalele în grajduri, cărau lemne pentru aţâţat focul în sobă. S-a lăsat întunericul şi copiii au plecat pe la casele lor. Mâine este o altă zi pentru joacă.
Ningea ca-n poveşti. Totul era ca o cunună de steluţe argintii, iar steluţele, mici şi albe, ca spuma laptelui. După ce ninsoarea a încetat, o linişte deplină a coborât pe pământ.

Andreea GHEORGHIU
clasa a VI-a A

Dor

Într-un colţ de cameră
Este aprins-o candelă;
Un copil cu mâini micuţe
Şi cu părul castaniu
Stă cu două pisicuţe
Ce sunt ca argintul viu.

Vocea-i este tremurândă,
Lacrimi curg din ochi şirag
Şi-n privirea lui cea blândă
Adună tot ce-i este drag.

Pe-a sa faţă se citeşte
Dorul de părinţii lui;
Mai primeşte câte-o veste,
Dar el este-al nimănui.

O poveste dureroasă
Întâlnită, cu părinţi
Plecaţi de-acasă -
Fără inimi şi nedrepţi.

Geanina CIOBANU
clasa a VII-a A

Pentru o planetă curată!

Curăţenia planetei este un lucru vital pentru sănătatea noastră, a oamenilor, dar şi pentru celelalte vieţuitoare atât din mediul acvatic (diferite specii de peşti şi animale), cât şi din cel terestru (rinoceri, vulturi, urşi, lei, căprioare, lupi, zimbri etc.), unele dintre ele aflate pe cale de dispariţie.
Prin activităţile lui, omul încearcă să modifice natura în folosul său, dar nu ţine seama că distruge astfel arealul unor vieţuitoare, care sunt expuse în felul acesta la diferiţi factori de risc cărora nu le pot face faţă şi care contribuie la micşorarea numărului de exemplare ale speciilor şi chiar la dispariţia unora. Din această cauză, se impune mai multă grijă faţă de Mama Natură!
Pentru că neglijăm sănătatea planetei, nici sănătatea noastră nu o cruţăm. Superficialitatea şi nepăsarea faţă de sănătatea noastră se manifestă la tot pasul. În mass-media întâlnim destule ştiri potrivit cărora se înregistrează o rată alarmantă de mortalitate în rândul copiilor, pentru că unii părinţi nu-ţi consultă copiii la medic sau că nu aplică tratamentul prescris de medic copiilor bolnavi, mergând până acolo încât să-şi găsească drept scuză cinică lipsa banilor pentru medicamente! Diversele epidemii care apar în numeroase locuri pe glob nu ar cunoaşte o aşa mare răspândire dacă am asculta recomandările medicului şi am avea grijă de sănătatea noastră şi a celor din jur.
Iată de ce trebuie să păstrăm planeta curată! Pentru un viitor mai bun pentru noi şi pentru copiii noştri nu este în zadar nici cel mai mic efort pentru nimeni. Iată de ce trebuie să protejăm şi să conservăm tot ce ne-a dăruit natura!

Sabina-Georgiana SIMION
clasa a VIII-a A

Iarna

De când te aştept să vii,
Iarnă, tu, cu bucurii!
Să-mi aduci zăpadă multă
Peste câmpuri aşternută.

Daniela POPA
clasa a VIII-a B