O noapte în Sulina


(după proza poetică cu acelaşi
nume a lui Alexandru Macedonski)

E cerul de cristal, cristal pe ape,
O linişte adâncă înconjoară marea,
Oraşul Dunării e plin de case albe,
Lămâii înfloriţi inundă zarea.

Un zbor de libelule tresare peste apă
Şi valuri cristaline încep să prindă viaţă.
Biserica răsună de imnuri ce îngroapă
Lumina zilei dulce, care treptat îngheaţă.

Brazde adânci de sânge întunecă văzduhul,
Fluturi de aur galben varsă un crud mister,
Posomorâtă-i bolta, învie iar apusul,
Căci trandafirii mor în apă şi pe cer.

O beznă se coboară asupra Deltei reci,
Doar luna scânteiază cu razele plăpânde,
Sulina încet se surpă în bezne atât de seci
Încât urgia mării pare că ne cuprinde.

prof. Roxana-Andreea TĂRÎŢĂ