Mama

Tu, mamă, binevoitoare,
Icoană sfântă,
Iubirea ta faţă de mine
Este nesfârşită!

Ce mult eu ţin la tine
Şi ce mult te iubesc
Încât aş fi în stare
Să nu te părăsesc.

Cuvântul tău e lege,
Chiar de mă cerţi pe mine,
Eu te voi înţelege
Ce-i rău şi ce e bine.

Îmi place să te-ajut,
Fiindcă-mi vorbeşti frumos;
Îmi place să te-ascult,
Căci glasul ţi-i duios.

M-ai învăţat destule -
Chiar să mă şi gătesc,
În sufletul meu, mamă,
Pe tine te iubesc!

Sabina Georgiana SIMION
clasa a VIII-a A

Spectacolul iernii

Este Ajunul Crăciunului şi ninge peste sat.
Se aud printre case cântecele vântului de iarnă. O cerneală albă se lasă din văzduhul cerului, împodobind casele cu o mantie albă, strălucitoare. Pomii s-au împodobit cu o pânză lăptoasă.
Pe deal, copiii se dau că săniuţa şi fac oameni de zăpadă. Deasupra norilor, Crăiasa Zăpezii dansează, aruncând înspre pământ steluţe sclipitoare. Din cer a căzut, pe un lac de diamant, un castel de zăpadă. Doamna Iarnă a ieşit din castel într-o caleaşcă de vijelii. Mâinile lucioase ale iernii au înconjurat derdeluşul copiilor. Aceştia s-au jucat până târziu, în noapte.
Apoi, obosiţi, copiii au plecat de la derdeluş, luându-şi la revedere de la formele de zăpadă, care începuseră să zboare pe deasupra castelului de zăpadă.
Tot satul a fost cuprins de o linişte adâncă.

Mihaela ACHIŢEI
clasa a VI-a A

Iarna

Din văzduh îndepărtat
Un nor sur s-a arătat
Să ne spună el îndată
Că grăbită, furioasă,
Vine iarna cea geroasă.

Copiii, c-au auzit,
Sus pe deal au şi pornit.
Din cer licurici apar
Veseli, jucăuşi, vioi
Să stea pe năsuc la noi.

Cu săniuţe şi patine,
Copilaşii cad, vezi bine!
Înapoi ei se ridică -
N-au astâmpăr nici o clipă!

Oana DORNEANU
clasa a VI-a A