OMUL ŞI NATURA
La începuturi, omul nu exista. Exista viaţă doar în mări şi oceane. Pornind de la formele de viaţă acvatică, alge şi bacterii, s-au dezvoltat vieţuitoare mai evoluate.
Apariţia omului a adus pe Pământ nenumărate modificări. Fiinţă superioară, acesta a căutat mereu să-şi creeze condiţii favorabile, acţionând după deviza "scopul scuză mijloacele". Capabil de a inventa lucruri uimitoare şi benefice omenirii, el a generat, din păcate, mari daune naturii, distrugând uneori ecosisteme întregi. Din neglijenţă şi lăcomie, omul a făcut să dispară multe specii de plante şi animale, cele rămase fiind ocrotite de lege, însă nu se ştie pentru cât timp. Nu se ştie nici care este dimensiunea efectului poluării, nici cea a defrişării iraţionale. Ar exista o şansă mai mare pentru natură dacă oamenii ar privi-o ca pe un cămin la care au dreptul toate fiinţele. Ar exista o lume mai sănătoasă şi mai curată, dacă noi toţi am avea grijă de ea.
Câţi dintre noi, însă, se apleacă după un gunoi sau după un deşeu pentru a-l pune în locurile special amenajate?
Câţi dintre noi încearcă să ofere un exemplu personal privind comportamentul ecologic?
Câţi dintre noi se gândesc la faptul că natura ne "iartă" după multele greşeli pe care le facem, îşi revine uneori în urma capriciilor noastre, reînvie în fiecare dimineaţă înfrumuseţându-ne viaţa, dar până când oare?
Să sperăm că evoluţia va fi de partea noastră, că mereu vor fi păsări în crâng, nuferi pe ape, spice de grâu unduindu-se sub mângâierea vântului şi zăpezi albe şi pufoase prin care să se joace copii veseli, sănătoşi şi fericiţi!
Apariţia omului a adus pe Pământ nenumărate modificări. Fiinţă superioară, acesta a căutat mereu să-şi creeze condiţii favorabile, acţionând după deviza "scopul scuză mijloacele". Capabil de a inventa lucruri uimitoare şi benefice omenirii, el a generat, din păcate, mari daune naturii, distrugând uneori ecosisteme întregi. Din neglijenţă şi lăcomie, omul a făcut să dispară multe specii de plante şi animale, cele rămase fiind ocrotite de lege, însă nu se ştie pentru cât timp. Nu se ştie nici care este dimensiunea efectului poluării, nici cea a defrişării iraţionale. Ar exista o şansă mai mare pentru natură dacă oamenii ar privi-o ca pe un cămin la care au dreptul toate fiinţele. Ar exista o lume mai sănătoasă şi mai curată, dacă noi toţi am avea grijă de ea.
Câţi dintre noi, însă, se apleacă după un gunoi sau după un deşeu pentru a-l pune în locurile special amenajate?
Câţi dintre noi încearcă să ofere un exemplu personal privind comportamentul ecologic?
Câţi dintre noi se gândesc la faptul că natura ne "iartă" după multele greşeli pe care le facem, îşi revine uneori în urma capriciilor noastre, reînvie în fiecare dimineaţă înfrumuseţându-ne viaţa, dar până când oare?
Să sperăm că evoluţia va fi de partea noastră, că mereu vor fi păsări în crâng, nuferi pe ape, spice de grâu unduindu-se sub mângâierea vântului şi zăpezi albe şi pufoase prin care să se joace copii veseli, sănătoşi şi fericiţi!
Prof. Mariana MAŢOIANU
