Culori de toamnă

Toamna, în satul meu

Vântul adie uşor legănând frunzele care se desprind câte una de pe crengile copacilor. Apusul soarelui este splendid, prezentându-se într-o fantastică combinaţie de culori calde: roşu, oranj, galben, roz. Frunzele multicolore - arămii, ruginii, galbene, roşii ca macul şi verzui ca merele care se văd foarte bine acum printre crengile dezgolite - se aştern în faţa casei ca un covor.
Păsările îşi iau zborul acum spre Ţările Calde, lăsând în urma lor doar melancolie şi o uşoară dezamăgire, deoarece nu mai putem asculta ciripitul lor plăcut şi misterios. Ele sunt aşezate într-o ordine interesantă: toate au făcut în aşa fel încât să scrie pe cerul albastru: “Cu bine, dulcea mea ţară!”
Pe masa din grădină se află un coş cu o mulţime de fructe proaspăt culese. Probabil Zâna Belşugului cea darnică, în drumul ei, ne-a lăsat nenumărate şi felurite fructe şi legume, pentru a ne bucura cu toţii de bogăţia şi măreţia toamnei.
Undeva, în zarea-ndepărtată, pădurea fumegă, iar pe dealuri se văd tufele ciufulite de vântul năstruşnic. În aer se simte mirosul fâneţelor, în amestec cu fumul cenuşiu care se ridică peste sat. În pădure, animalele aleargă neliniştite spre a-şi aduna provizii pentru o iarnă ce nu ştiu cât de lungă va fi.
În grădina mea se văd nenumărate crizanteme - flori specifice toamnei. Ele sunt de o diversitate de culori: roşii, violete, roz, galbene, portocalii..., toate ne încântă cu gingăşia şi parfumul lor deosebit de delicate.
Mai spre seară, se lasă peste tot satul o mantie argintie, care acoperă toate grădinile din sat. Fumul se grăbeşte a ieşi pe hornurile caselor, plutind peste sat câtva timp, după care, purtat pe aripile vântului, se împrăştie în cele patru zări.
Toate, laolaltă, ne fac să devenim mai fericişi, mai plini de viaţă şi mai aproape de natură.

Ştefana-Letiţia GHEORGHIU

clasa a VII-a A