Peisaj de toamnă

Razele ghiduşe joacă încă hora veseliei în văzduh. În goana lor, mângâie podoaba ruginie a copacilor. Frunzele, legănate de adierea lină, se desprind nervoase şi se aştern pe brazda de abanos. Picăturile de culoare se prind în horă cu razele şi cu vântul, formând o perdea magică, care se revarsă asupra văii fremătânde. În zarea albăstrie încă, apare monstrul cenuşiu, împărşind în stânga şi în dreapta săgeţi de lumină orbitoare şi certându-se zgomotos cu rivalul ce apare în dreapta lui.
O picătură temerară străpunge văzduhul şi se sparge în cioburi de stele, de o frunză roşie de ruşine că e prima căzută pe frontul războiului rece. O urmează o ceată răpăitoare de diamante.
Soarele a dispărut… Se aude doar muzica neîncetată a ploii. Aerul e proaspăt, rece, uşor înţepător… Aerul rece de toamnă!

Elena ILIENESCU
clasa a VIII-a A

Vânt nebun

Astăzi sunt chiar supărat
Pentru că n-am învăţat.
Vântul bate ne-ncetat
Peste câmp şi peste sat.

Vântul scurmă, rupe tot,
În grădini, ca un netot,
El este de neoprit -
Parcă nu s-a mai sfârşit.

Vântul cel adevărat
Este foarte-nverşunat,
Suflă tare, ne-ncetat
Şi nu poate fi uitat.

Supărarea mi-a trecut,
Fiindcă vântul s-a oprit.
Acum mă simt minunat
Pentru că am învăţat.

Andrada TÎRZUMAN
clasa a VI-a A