Toamna aurie

Azi e frig, şi nori, şi vânt,
Frunzele cad la pământ;
Şi sunt foarte supărate -
Umede de brumă toate.

Nu mai e frumos pe-afară
Ca-ntr-o zi caldă de vară.
Azi e toamnă pe pământ,
Vremea-i rea şi bate vânt.

Ştefan MIHALCEA
clasa a V-a B



Vântul năprasnic


Vânt năprasnic, fioros,
De ce te grăbeşti aşa
Peste câmpuri, peste văi,
Suflând cu înverşunare,
Distrugând totul în cale?

Oare tu nu ai putea
Să vii calm şi liniştit
S-aşezi frunze din copaci
Într-un minunat covor
Ca s-aud foşnetul lor?

Mircea JALBĂ
clasa a VI-a B

Toamna

Toamna este ca o frunte albă şi cu galbeni conduri. Ea a lăsat în urmă argint pe munţi, iar pe păduri o pată de rugină. Cerul şi-a schimbat veşmântul, ploaia parcă stă să înceapă din nou, iar printre brazi coboară vântul, ca un foşnet lung de apă.
Astfel, turmă după turmă pleacă toamna de la stâni, care, în urmă, rămân pustii până-n primăvară, munţii sunt singuri şi bătrâni. Cu poteci fără soare, luminişuri fără flori, singuratice sunt acum şi poienile cu mesteceni visători.

Simona-Andreea SIMION
clasa a VIII-a A

Zări vrăjite

Vântul cel adevărat
E străin şi-nverşunat
C-o putere minunată
Rupe totul deodată.

Bate vântul cu putere,
Toamna-i pe sfârşite,
Bate vântul dintr-o parte,
Zările-s vrăjite.

Beatrice APOSTOL
clasa a VI-a A



Vântul

Vântul ne aduce nouă
Şi ploiţă, şi ninsoare.
Ne jucăm în frunze moarte
Şi cu fulgi de catifea.

Mihaela HORAICU
clasa a VI-a B