Desen de Ionela MORARIU


Viaţa ca un fluture albastru

Trăia odată un om căruia i-a murit soţia. Locuia împreună cu cele două fete ale sale, care erau foarte curajoase din fire şi inteligente. Fetele îi puneau mereu întrebări de tot felul. La unele ştia să le răspundă, la altele nu… Tatăl lor dorea să le ofere cea mai bună educaţie, aşa că le-a trimis pe fete la casa unui înţelept unde să stea o bucată de timp şi să înveţe de la el tot ce-or putea. Acesta ştia întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care i le adresau fetele. Într-una din zile, una dintre ele a venit cu un fluture albastru în mână.
- Ce faci cu el? o întrebă sora ei.
- Voi ascunde fluturele în palmele mele şi îl voi întreba pe înţelept dacă e viu sau mort. Dacă zice că e mort, îmi voi desface palmele şi-l voi lăsa să zboare. Dacă zice că e viu, voi strânge palmele şi-l voi strivi. Şi astfel, orice răspuns va da se va înşela.
Cele două fete au mers la înţelept şi l-au găsit meditând.
- Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:
- Depinde de tine, fiindcă e în mâinile tale…
Aşa este şi cu viaţa noastră, cu prezentul şi cu viitorul nostru. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni când ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu. Viaţa noastră e în mâinile noastre, ca şi viaţa fluturelui albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea.

Amalia BERARU
clasa a VIII-a A