Colectivul clasei a VII-a A

Furnica

Toată vara a muncit,
A săpat şi a cosit,
A plantat şi n-a dormit -
A muncit de s-a spetit!

Iar când toamna a venit,
Nici un rod n-a mai găsit!
Şi a dat în judecată
Un ţânţar şi o găleată.

"- Draga mea furnică,
Să ştii că mi-e frică
De această judecată,
Dar eu cred că-i vinovată
Domnişoara găleată."

A trecut o lună, două,
Afară a-nceput să plouă,
De mâncare nu avea
Şi din greu ea tot ofta.

"Am muncit eu toată vara
Ca să îmi umplu cămara,
Iar acuma iată faptă:
Dau ţânţaru-n judecată.

Dar o dau şi pe găleată,
Că a stat ea vara toată,
A dormit, nu s-a clintit,
Iar acuma a fugit!"