La munte


Sus pe munte la izvor
Stă ascuns un mic cocor;
Este pe o creangă, sus -
În pădure e ascuns.
Lângă el, o turturică
Stă pitită: îi e frică!

Sus la munte la izvoare,
Lângă apa căzătoare,
Stau pe-o lespede din stâncă,
Iar din valea cea adâncă
Urcă-n cântece pe cale
Triluri de privighetoare.

Maria-Lavinia OLOERIU
clasa a VII-a A

Nedumerirea Magdei

Era o dimineaţă friguroasă de toamnă. Pe masa din dormitorul Magdei se afla penarul cu câteva pixuri şi un stilou. Magda este o fată căreia nu îi place să scrie nici acasă, nici la şcoală. La un moment dat, se trezeşte stiloul din penar şi se adresează celor câteva pixuri:
- Ia treziţi-vă cu toţii! Nu se mai poate aşa! Magda nu vrea deloc să scrie, iar mie îmi rugineşte peniţa! În ultima perioadă, are numai note mici la şcoală. Trebuie să facem ceva!
- Dar ce am putea face? au întrebat atunci pixurile curioase.
- Nu ştiu, dar aş vrea să scriu singur, fără a mă mai purta Magda în mână şi a mă plimba pe hârtie. Poate că aşa ar lua note mari, a spus stiloul.
- Dar nu se poate aşa ceva. Dacă ar fi cineva care să te ajute, ar fi minunat! au continuat pixurile.
Zilele treceau şi Magda lua note din ce în ce mai mici. Într-o zi, deschise caietul şi observă că cineva i-a scris temele. Când s-a uitat mai bine, a observat că pagini întregi erau scrise cu exerciţii începute şi neterminate. În joacă, a terminat primul exerciţiu, apoi l-a terminat şi pe următorul şi, apoi, pe toate celelalte. A fost doar o joacă pentru dânsa! Nedumerirea ei creştea pe măsură ce sfârşea câte un exerciţiu. Oare de ce acela care a început să scrie nu a terminat nici o temă, când exerciţiile sunt aşa de uşoare?

Ioana-Mădălina ANDRIESCU
clasa a VI-a A