Doină

Vino, tu, mândruţa mea,
Că îmi este soarta grea.
Vino la izvor, în vale,
Să îţi dăruiesc o floare.

Vino la poalele muntelui
Şi nu spune nimănui,
Că am sufletul curat
Şi de nimeni alinat.

Vino la izvor în vale
Să îţi dau o sărutare,
Vino-n rochie de mireasă
Fiindcă tu îmi eşti aleasă.

Printre flori vom alerga,
Nu ne fie viaţa grea.
Şi-mpreună noi vom fi,
Hai, mândro, de ne-om iubi!

Ionela IONACHIE
clasa a VIII-a B

Şcoala

Îmi aduc aminte şi acum cu câte emoţii am păşit pragul şcolii în clasa întâi! Cu timpul însă, emoţiile s-au risipit, am învăţat să le stăpânesc datorită înţelegerii şi priceperii doamnei învăţătoare. Nici nu ştiu când a trecut timpul şi ne-am despărţit de cea care ne-a îndrumat primii paşi în labirintul cunoaşterii.
În gimnaziu, lucrurile s-au mai schimbat, am întâlnit mai mulţi profesori. La fiecare obiect avem un alt profesor şi apreciez că fiecare are metodele lui de a ne “păcăli” să învăţăm tot mai mult, dăruirea cu care ne împărtăşeşte informaţiile, ajutându-ne să descoperim comoara cunoaşterii. Buna dispoziţie strecurată ne ajută să îndrăgim materia şi să venim cu drag la şcoală.
Profesorii sunt diferiţi. Când dăm răspunsuri bune, unii vor să ne ia acasă; când dăm răspunsuri greşite, alţii îşi fac cruce…Unii sunt mai indulgenţi la greşelile noastre şi îi auzim spunându-ne: "Hai, măi fraţilor!"
Cu toate acestea, îmi dau silinţa să-i văd pe profesori zâmbind, semn al satisfacţiei ce o încearcă pentru munca ce o depun cu noi. Şi încerc să nu uit că în vacanţe mi-i dor de ei şi de mirosul de cerneală.

Elena ILIENESCU
clasa a VIII-a A

Primăvara

A sosit la noi în ţară
Prea frumoasa primăvară
Aducând şi-un ghiocel
Alb ca blăniţa de miel.

Ana-Maria ANGHELUŞ
clasa a V-a B



De-aş fi…


De-aş fi o stea,
Aş veghea deasupra ta.
De-aş fi un porumbel,
Aş sta pe umărul tău.
De-aş fi un fulg de nea,
M-aş aşeza în palma ta.
De-aş fi un înger,
Te-aş ocroti din cer.
De-aş fi un nor,
Aş pluti uşor.

Diana-Geanina SIANU
clasa a VIII-a A

Clasa a VIII-a A

Pădurea

Pădurea mea, frumoasă eşti,
Cu flori şi arbori ca-n poveşti,
Apari în zare ca o stea
Şi bună cum e steaua mea.
Din depărtări când te zăresc
M-apropii ca să te privesc,
Să văd copacii înfrunziţi,
Cărările ce urcă-n munţi,
Şi florile din luminişuri,
Izvoare limpezi şi tufişuri,
Cu păsări sure, ciripind
Şi firea toată-nveselind.
Mi-e dor de tine şi doresc
Verde ca tine să trăiesc,
Să te slăvesc să duci pe ape
Omagii în eternitate.

Maria-Lavinia OLOERIU
clasa a VII-a A

Despre prietenie

Să ai un prieten este un lucru mare! Prietenul te sprijină la greu şi la bine. Îţi este greu dacă nu ai un prieten. Eu am o prietenă. Mă înţeleg foarte bine cu ea. Mă înţelege când îmi este greu şi îmi dă un sfat bun. Este înţelegătoare şi se descurcă când are o problemă mai complicată. Cu ea râd, glumesc. Cu ea îmi fac temele. Cu ea împărtăşesc orice gând. Dacă am un secret, ei i-l destăinuiesc, pentru că ştiu că se ţine de cuvânt şi nu spune la nimeni.
Dacă nu ai un prieten, eşti singur pe lume. Prietenul îţi este ca un frate. De aceea, dacă ai un prieten, să-l preţuieşti. Să nu-ţi baţi joc de el şi de bunătatea lui. Iubeşte-l şi apără-l la greu. La greu ridică-l şi-i dă un sfat bun, care să-l ajute când are nevoie. Prietenul îţi este ca un frate.
Să-ţi iubeşti prietenul mereu!

Mihaela-Iuliana OLOERU

clasa a VI-a A

Fluturele

Tu, fluture gingaş,
Cu puterea ta firavă,
Zboară până în albastrul cerului
Să priveşti din înălţime lumea în miniatură.

Cu bătăi plăpânde de aripioare,
Urcă treptat, treptat,
Până pe muntele înalt,
S-ajungi la floarea visurilor tale.

Ionela IONACHIE
clasa a VIII-a B


Sfârşit de toamnă

Frunzuliţă ruginită,
Ai căzut în poieniţă
Şi te-ai ofilit deodată
C-a sosit iarna geroasă.

Un covor s-a aşternut
Peste frunze ruginii,
Anotimpul friguros
E iubit mult de copii.

Cătălina STRÎMBENSCHI
clasa a VIII-a B

Prinţesa Toamnă

În sfârşit, a sosit şi la noi toamna cea mult aşteptată! Grădinile se împodobesc cu straie argintii de brumă. Fiorul de mătase al toamnei lasă pe pământ urme arămii. Cerul plânge, iar norii întunecă pământul. Păsările pornesc în drum spre ţările calde. Zarea rămâne pustie şi rece. Trilurile de altădată se răresc şi, treptat, dispar. Plouă din copaci cu frunze galbene, roşiatice, cărămizii, formând un covor multicolor.
Ce frumoasă este prinţesa Toamnă!

Andreea POPA

clasa a V-a B

Toamna

Au ruginit frunzele plopilor,
Covor de freamăt se aşterne;
Natura toată pare moartă -
De frig şi întuneric parcă geme.

Iulian ALEXA
clasa a V-a B

Dansul stelelor

Într-o seară, mai mult ca oricând, stelele se grăbeau să apară pe cer. Ba chiar unele nici nu au aşteptat bine să se sfârşească ziua, că cele mai multe s-au ivit când soarele s-a şi îndreptat către apus.
Totul era o magie de nedescris, amurgul înstelat mă copleşea cu frumuseţea lui când, deodată, ceva îmi atrăgea atenţia în mod deosebit. M-am oprit lângă o buturugă să mă uit la cer. Era o luminiţă foarte grăbită să ajungă pe pământ. Acea luminiţă fermecătoare se apropia de mine şi am închis ochii de spaimă. Când i-am deschis, în faţa mea era o frumoasă zână!
Uimită de apariţia neaşteptată a prea frumoasei zâne, n-am apucat să scot nici un cuvânt. Dar ea mi-a făcut un semn discret de a o urma. Apoi, m-a luat de mână şi m-a purtat prin văzduh până sus, la stele...
Am poposit pe un norişor pufos. M-a îndemnat să privesc în jur. Ce vedeam nu-mi credeau ochilor. Stelele de lângă noi păreau foarte agitate, dar le-am văzut mişcându-se ritmic, se învârteau, împrăştiind în toate părţile raze scânteietoare, parcă într-un dans minunat, un dans al stelelor. Dacă aş fi privit de pe pământ la acest spectacol fantastic, cu siguranţă că mi s-ar fi părut ceva cu totul deosebit, o impresionantă imagine a steluţelor strălucitoare, ca într-un adevărat joc de artificii.
Am privit-o pe zâna de lângă mine şi am văzut-o zâmbind, fără să-mi spună un cuvânt. N-am vrut să stric vraja adresându-i vreo întrebare, dar i-am făcut semn că aş vrea să ajung acasă. Prin gesturi, i-am mulţumit din tot sufletul pentru spectacolul oferit.
Eram nespus de fericită. Seara aceasta a rămas ca un moment dintre cele mai frumoase pe care l-am trăit şi că oamenii au avut posibilitatea de a vedea cel mai frumos amurg văzut vreodată.

Andreea CUCOVEICĂ
clasa a VII-a A

Ghiocelul

Ghiocel, clopoţel,
Vii în fiecare primăvară
Şi răsari, din nea, afară
Firav, alb şi mititel.

Tu aduci în primăvară
Aer proaspăt, încălzit,
Ploi pentru întâia oară,
Dar şi adieri de vânt.

Eşti podoaba frumuseţii,
Toţi copiii te adoră!
Şi îţi spun ca tu să ştii:
Te iubesc ca pe o soră.

Sabina-Georgiana SIMION
clasa a VIII-a A

La munte


Sus pe munte la izvor
Stă ascuns un mic cocor;
Este pe o creangă, sus -
În pădure e ascuns.
Lângă el, o turturică
Stă pitită: îi e frică!

Sus la munte la izvoare,
Lângă apa căzătoare,
Stau pe-o lespede din stâncă,
Iar din valea cea adâncă
Urcă-n cântece pe cale
Triluri de privighetoare.

Maria-Lavinia OLOERIU
clasa a VII-a A

Nedumerirea Magdei

Era o dimineaţă friguroasă de toamnă. Pe masa din dormitorul Magdei se afla penarul cu câteva pixuri şi un stilou. Magda este o fată căreia nu îi place să scrie nici acasă, nici la şcoală. La un moment dat, se trezeşte stiloul din penar şi se adresează celor câteva pixuri:
- Ia treziţi-vă cu toţii! Nu se mai poate aşa! Magda nu vrea deloc să scrie, iar mie îmi rugineşte peniţa! În ultima perioadă, are numai note mici la şcoală. Trebuie să facem ceva!
- Dar ce am putea face? au întrebat atunci pixurile curioase.
- Nu ştiu, dar aş vrea să scriu singur, fără a mă mai purta Magda în mână şi a mă plimba pe hârtie. Poate că aşa ar lua note mari, a spus stiloul.
- Dar nu se poate aşa ceva. Dacă ar fi cineva care să te ajute, ar fi minunat! au continuat pixurile.
Zilele treceau şi Magda lua note din ce în ce mai mici. Într-o zi, deschise caietul şi observă că cineva i-a scris temele. Când s-a uitat mai bine, a observat că pagini întregi erau scrise cu exerciţii începute şi neterminate. În joacă, a terminat primul exerciţiu, apoi l-a terminat şi pe următorul şi, apoi, pe toate celelalte. A fost doar o joacă pentru dânsa! Nedumerirea ei creştea pe măsură ce sfârşea câte un exerciţiu. Oare de ce acela care a început să scrie nu a terminat nici o temă, când exerciţiile sunt aşa de uşoare?

Ioana-Mădălina ANDRIESCU
clasa a VI-a A

Ninge

Copiii au ieşit afară. Au rămas uimiţi, pentru că totul era alb. Pe câmpuri, pe dealuri, totul era acoperit cu o zale argintie. Şi oamenii de zăpadă păreau nişte bulgări mari de argint. În timp ce copiii se jucau, seara se lăsa tot mai repede, fără ca ei să-şi dea seama de aceasta. Ei continuau să se joace şi parcă se aflau în al nouălea cer.
Pe jos parcă era aşternut un covor alb şi moale. Copiii erau plini de zăpadă ca nişte figurine din frişcă, iar casele parcă aveau căciuli albe din blană.
Iazul era îngheţat şi semăna cu o oglindă imensă, iar cerul era asemenea unui imens policandru. Pe derdeluş, copiii se dădeau cu săniuţele şi, până la poalele dealului, făceau numeroase viraje şi tumbe prin zăpada pufoasă. Oamenii aveau multă treabă în gospodăriile lor: dădeau zăpada de pe aleile troienite, hrăneau animalele în grajduri, cărau lemne pentru aţâţat focul în sobă. S-a lăsat întunericul şi copiii au plecat pe la casele lor. Mâine este o altă zi pentru joacă.
Ningea ca-n poveşti. Totul era ca o cunună de steluţe argintii, iar steluţele, mici şi albe, ca spuma laptelui. După ce ninsoarea a încetat, o linişte deplină a coborât pe pământ.

Andreea GHEORGHIU
clasa a VI-a A

Dor

Într-un colţ de cameră
Este aprins-o candelă;
Un copil cu mâini micuţe
Şi cu părul castaniu
Stă cu două pisicuţe
Ce sunt ca argintul viu.

Vocea-i este tremurândă,
Lacrimi curg din ochi şirag
Şi-n privirea lui cea blândă
Adună tot ce-i este drag.

Pe-a sa faţă se citeşte
Dorul de părinţii lui;
Mai primeşte câte-o veste,
Dar el este-al nimănui.

O poveste dureroasă
Întâlnită, cu părinţi
Plecaţi de-acasă -
Fără inimi şi nedrepţi.

Geanina CIOBANU
clasa a VII-a A

Pentru o planetă curată!

Curăţenia planetei este un lucru vital pentru sănătatea noastră, a oamenilor, dar şi pentru celelalte vieţuitoare atât din mediul acvatic (diferite specii de peşti şi animale), cât şi din cel terestru (rinoceri, vulturi, urşi, lei, căprioare, lupi, zimbri etc.), unele dintre ele aflate pe cale de dispariţie.
Prin activităţile lui, omul încearcă să modifice natura în folosul său, dar nu ţine seama că distruge astfel arealul unor vieţuitoare, care sunt expuse în felul acesta la diferiţi factori de risc cărora nu le pot face faţă şi care contribuie la micşorarea numărului de exemplare ale speciilor şi chiar la dispariţia unora. Din această cauză, se impune mai multă grijă faţă de Mama Natură!
Pentru că neglijăm sănătatea planetei, nici sănătatea noastră nu o cruţăm. Superficialitatea şi nepăsarea faţă de sănătatea noastră se manifestă la tot pasul. În mass-media întâlnim destule ştiri potrivit cărora se înregistrează o rată alarmantă de mortalitate în rândul copiilor, pentru că unii părinţi nu-ţi consultă copiii la medic sau că nu aplică tratamentul prescris de medic copiilor bolnavi, mergând până acolo încât să-şi găsească drept scuză cinică lipsa banilor pentru medicamente! Diversele epidemii care apar în numeroase locuri pe glob nu ar cunoaşte o aşa mare răspândire dacă am asculta recomandările medicului şi am avea grijă de sănătatea noastră şi a celor din jur.
Iată de ce trebuie să păstrăm planeta curată! Pentru un viitor mai bun pentru noi şi pentru copiii noştri nu este în zadar nici cel mai mic efort pentru nimeni. Iată de ce trebuie să protejăm şi să conservăm tot ce ne-a dăruit natura!

Sabina-Georgiana SIMION
clasa a VIII-a A

Iarna

De când te aştept să vii,
Iarnă, tu, cu bucurii!
Să-mi aduci zăpadă multă
Peste câmpuri aşternută.

Daniela POPA
clasa a VIII-a B

Firul de iarbă

O buburuză ostenită de cât zburase peste câmp, prin lunca râului, prin grădinile frumoase de la marginea satului, a coborât să se odihnească pe un fir de iarbă. Îşi căuta prietenele să se joace şi nu le găsea nicăieri. Le-a căutat şi la locul obişnuit unde se întâlneau zilnic, le-a căutat pretutindeni, şi... nimic! Trebuie să le găsesc! îşi spuse ea. După ce mă odihnesc un pic, pornesc din nou în căutarea lor.
- Hei, soro, tu nu vezi că eşti prea grea şi ai să mă frângi? auzi un glas în apropiere. Se uită în stânga, dar nu zări pe nimeni. Se uită în dreapta, la fel. Cine să fie oare de-i vorbeşte?
- Sunt firul de iarbă pe care te-ai aşezat! Eşti prea grea şi nu te pot ţine fără să mă îndoi. Iar dacă se-ntâmplă asta, n-am să mai cresc!
- Iartă-mă, dar nu mi-am dat seama că greutatea mea îţi provoacă aşa mari necazuri! răspunse buburuza. E drept că din primăvară până acum am mai crescut şi eu… Dar tu cum ai răsărit, că vara trecută nu era pe aici nici un fir de iarbă?
- Ei, cum? Am încolţit din sămânţa aruncată de un gospodar. M-am hrănit cu apa din ploile care au căzut, am înverzit frumos şi am crescut la lumina soarelui. Până la toamnă trebuie să cresc cât mai mult şi să am grijă ca sămânţa ce o voi face să fie împrăştiată de vânt, pentru că anul următor să iasă din ea cât mai multe fire.
- Dar la toamnă ce se va întâmpla cu tine? întrebă curioasă buburuza.
- Ei, ce să se întâmple? Noi, firele de iarbă, avem o soartă tristă. Gospodarul vine de ne coseşte, ne lasă pe câmp până ne uscăm bine, apoi ne adună în vălătuci şi ne depozitează în căpiţe pentru hrana animalelor, la iarnă. Asta e soarta noastră! Tu eşti mai fericită, eşti liberă să zbori unde vrei şi când vrei. Pe tine nimeni nu te dă de mâncare la vite…
- Hm! făcu buburuza. Nu-i chiar aşa. Am o mulţime de duşmani! Păsărelele mă urmăresc peste tot! spuse necăjită buburuza, şi plecă mai departe să-şi caute prietenele.
Firul de iarbă şi-a îndreptat cu greu talia firavă şi a ridicat cât mai sus capul spre lumină. Sosise ora de masă!

Denisa-Mirela CĂRĂBUŞ
clasa a VII-a A

Desen de Ionela IONACHIE, clasa a VIII-a B

Legenda rândunicii

Odată, e mult de-atunci, pe vremea poveştilor celor multe, trăia în lume un împărat care avea o fată ce se numea Rândunica. Ea a rămas fără mamă încă de mică, iar tatăl ei era un om supărăcios şi morocănos. Biata fată creştea singură, fără dragostea şi mângâierea mamei. Avea ochii mari, albaştri la culoare, părul mai auriu decât spicul grâului copt şi faţa mai albă ca spuma laptelui, iar trupul îi era atât de subţire, încât îl puteai cuprinde cu mâna.
Când fata se făcu mare, tatăl ei a vrut s-o mărite cu un fecior împărătesc. Rândunica însă nu voia cu nici un chip. Ca să scape de insistenţele tatălui său, ea se rugă lui Dumnezeu s-o transforme într-o pasăre, ca să zboare de la curtea împărătească. Ruga-i fu îndeplinită şi, când tocmai se împodobea cu penele de pasăre, iată că intră pe uşă şi părintele ei. Atunci, ea ţâşti! pe fereastră afară. Văzând asta, împăratul repede a apucat-o de coadă, ca s-o oprească în loc, dar Rândunica s-a aruncat aşa de tare, că împăratul a rămas doar cu penele de la mijlocul cozii în mână. De aceea rândunica are coada în două părţi, ca un foarfece deschis.
Ce a făcut Rândunica după ce a zburat de acasă?

Rândunica apoi zbura;
Către mare se lăsa,
Ea cu ciocul s-apuca
Apă în gură de căra,
Apoi iute că zbura
Pe setoşi îi adăpa.

În odaia ei i-a rămas rochia, care îndată s-a prefăcut într-o floare albă de câmp, în forma unei rochiţe de păpuşă, căreia lumea îi zice rochiţa-rândunicii!

Simona-Andreea SIANU
clasa a VIII-a A

Desen de Cosmin GORGAN

Izvorul


O şoaptă, un sunet
Din codru s-au auzit.
Curios, copilul
Îndată a fugit.

A căutat o zi,
O noapte, două, trei
Până a găsit
Izvorul inimii.

S-a luminat la faţă
După ce sorbi
Din izvorul limpede
Cu raze aurii.

S-a întins apoi copilul
Să asculte freamătul
Codrului melancolic
Şi susurul izvorului.

Ioana-Mădălina ANDRIESCU
clasa a VI-a A

Birthdays in Romania

These are probably as many different ways to celebrate a birthday as there are Romanians.
The big birthday in the Romania is the 18th when drinking alcohol becomes legal.
Kids between the ages of 9-13 usually celebrate at home. They could also rent a playcourt for an afternoon and have the party there. There is also a very popular restaurant for birthdays, where kids can eat lots of pizza and dancing for hours.

Andreea CUCOVEICĂ, clasa a VII-a A

Kids celebrate birthday in Romania with a lot of fun. They celebrate birthday with friends and family. They usually dance, sing, eat, drink at the party. Kids put special clothes. Food is very-good. At parties in Romania there is a lot of fun and a lot of cakes and fruits.

Marina GHEORGHIU, clasa a VII-a A

Kids between the ages of 8-13 usually celebrate their birthday together with their family and with the closest friends, at Mc Donalds or at any pizza restaurant. What isn't missing at a party. At Mc Donalds there are fun games and a lot of entertainment.
The 18th birthday is an important and interesting moment of coming into adult life and finishing the children. You can legally drink alcohol.
The party takes all the night.

Ştefana-Letiţia GHEORGHIU, clasa a VII-a A

In Romania we celebrate birthdays at home or in other parts seech as the Mall or Fun Party. At birthdays today we invite our friends. We listen to our favourite music. We dance, have jokes and fun. After that we sit at the table. We have all the goodies on the table. We wait with great joy the birthday cake. After that, we sit to see a movie together. We open presents and enjoy them together. When the party has ended we go home smiling in groups.

Ana-Gabriela MORARU, clasa a VII-a A

In Romania, children have parties usually at home, but sometimes children have them at the restaurant. We invite our close friends and cousins. At my birthdays my mother prepares cakes and pizza, and buys ice-cream, bananas, oranges, sweets.
I want for my 14th birthday to have a sleepover party with films, games, presents and pizza. I want to go to sleep very late.
At 18th children can drink alcohol it becomes legal, but we are not accustom to.

Geanina CIOBANU, clasa a VII-a A

Toamna

…E frig şi ploaia bate-n geam; la fereastră, câteva vrăbiuţe zgribulite de frig se adăpostesc de ploaie sub streaşina casei… Nouri negri, ca nişte corăbii plutitoare, năvălesc pe cerul senin şi-l întunecă până-n zare, departe. Ies şi eu în faţa casei şi mă urc în cerdac. Mă uit lung spre pomii din faţa casei legănaţi de vântul aspru. Pesemne că toamna a venit, a venit cu nouri plumburii, ploi şi vânt năprasnic. Frunzele îngălbenite şi trecute de vreme se desprind de pe ramurile copacilor, zbor în aer, lăsând în urmă crengile goale.
Totul în jur e vestejit în toate culorile şi fără viaţă; acum ziua se micşorează, iar noaptea creşte şi suntem din ce în ce mai trişti… De ce? Pentru că e toamnă, natura pare tristă, melancolică, stări sufleteşti ce predomină şi în sufletele noastre. Dar şi speranţă, pentru că e frumos când vezi că natura se descotoroseşte de elementele moarte pentru ca, în primăvară, să reînvie într-un strai nou…

Mădălina COSTIN
clasa a VIII-a A

Metamorfoză

Vântul cel micuţ
A crescut încă puţin
Şi-l ajută pe cel mic
Ce e neîndemânatic.

Vântul cel micuţ
A crescut şi nu mai e cum era.
Acum face ca pădurile
Să joace în hore nebune.

A devenit vântul străin,
Ce s-a trezit la realitate.
El nu mai e copilul cel bun
Care ne ajuta la toate.

Mihaela POPA
clasa a VI-a B


Toamna

Toamna trece pe câmpii,
A sosit acum în vii -
Vii cu struguri, şi frumoase,
Pomi cu fructe chiar gustoase.

Toamna ne aduce-n dar
Fructe multe pe cântar;
Fructele sunt dulci şi coapte -
Să le cumpăraţi pe toate.

La mine v-am invitat,
Cu fructe v-am îmbiat,
Flori pe masă-am aşezat,
Fructele voi le-aţi mâncat.

Alexandra MINDIRIGIU
clasa aVI-a B

Colectivul clasei a VII-a A

Furnica

Toată vara a muncit,
A săpat şi a cosit,
A plantat şi n-a dormit -
A muncit de s-a spetit!

Iar când toamna a venit,
Nici un rod n-a mai găsit!
Şi a dat în judecată
Un ţânţar şi o găleată.

"- Draga mea furnică,
Să ştii că mi-e frică
De această judecată,
Dar eu cred că-i vinovată
Domnişoara găleată."

A trecut o lună, două,
Afară a-nceput să plouă,
De mâncare nu avea
Şi din greu ea tot ofta.

"Am muncit eu toată vara
Ca să îmi umplu cămara,
Iar acuma iată faptă:
Dau ţânţaru-n judecată.

Dar o dau şi pe găleată,
Că a stat ea vara toată,
A dormit, nu s-a clintit,
Iar acuma a fugit!"

Astăzi este ziua mare:
Cine merge la răcoare?
Cine e nelegiuit
Şi cine m-a jefuit?

Doamna judecătoare
Adresează o-ntrebare:
"-Tu, ţânţar, ai luat din cui
Mâncarea vecinului?"

"- Ba să-mi fie cu iertare,
Nu ştiu de-aşa întâmplare,
Nu ştiu, zău, eu nu am luat
Şi nimic nu am furat,

Dar eu cred că domnişoara
Găletuşă, cea uşoară,
Ea-i cu musca pe căciulă,
Fiindcă este prea fudulă."

Cum găleata n-a cârtit,
Şi nici nu s-a sinchisit,
A intrat la închisoare
Pentru vina ce o are.

Gina-Gabriela SOFRONIE
clasa a VIII-a A




Vânt hain

Vântule, de unde vii
Aşa aspru şi hain?
Tu-mi zbori frunzele din pomi
Şi ramurile mi le-ndoi.

Vântule, eu te-aş ruga
Să fii bun cu ţara mea,
Cu codrul şi câmpiile,
Cu apele şi cu viile.
Te mai rog eu tare mult,
Fii mai blând pe-acest pământ!

Mihai JALBĂ
clasa a VI-a B

OMUL ŞI NATURA

La începuturi, omul nu exista. Exista viaţă doar în mări şi oceane. Pornind de la formele de viaţă acvatică, alge şi bacterii, s-au dezvoltat vieţuitoare mai evoluate.
Apariţia omului a adus pe Pământ nenumărate modificări. Fiinţă superioară, acesta a căutat mereu să-şi creeze condiţii favorabile, acţionând după deviza "scopul scuză mijloacele". Capabil de a inventa lucruri uimitoare şi benefice omenirii, el a generat, din păcate, mari daune naturii, distrugând uneori ecosisteme întregi. Din neglijenţă şi lăcomie, omul a făcut să dispară multe specii de plante şi animale, cele rămase fiind ocrotite de lege, însă nu se ştie pentru cât timp. Nu se ştie nici care este dimensiunea efectului poluării, nici cea a defrişării iraţionale. Ar exista o şansă mai mare pentru natură dacă oamenii ar privi-o ca pe un cămin la care au dreptul toate fiinţele. Ar exista o lume mai sănătoasă şi mai curată, dacă noi toţi am avea grijă de ea.
Câţi dintre noi, însă, se apleacă după un gunoi sau după un deşeu pentru a-l pune în locurile special amenajate?
Câţi dintre noi încearcă să ofere un exemplu personal privind comportamentul ecologic?
Câţi dintre noi se gândesc la faptul că natura ne "iartă" după multele greşeli pe care le facem, îşi revine uneori în urma capriciilor noastre, reînvie în fiecare dimineaţă înfrumuseţându-ne viaţa, dar până când oare?
Să sperăm că evoluţia va fi de partea noastră, că mereu vor fi păsări în crâng, nuferi pe ape, spice de grâu unduindu-se sub mângâierea vântului şi zăpezi albe şi pufoase prin care să se joace copii veseli, sănătoşi şi fericiţi!

Prof. Mariana MAŢOIANU

Peisaj de toamnă

Razele ghiduşe joacă încă hora veseliei în văzduh. În goana lor, mângâie podoaba ruginie a copacilor. Frunzele, legănate de adierea lină, se desprind nervoase şi se aştern pe brazda de abanos. Picăturile de culoare se prind în horă cu razele şi cu vântul, formând o perdea magică, care se revarsă asupra văii fremătânde. În zarea albăstrie încă, apare monstrul cenuşiu, împărşind în stânga şi în dreapta săgeţi de lumină orbitoare şi certându-se zgomotos cu rivalul ce apare în dreapta lui.
O picătură temerară străpunge văzduhul şi se sparge în cioburi de stele, de o frunză roşie de ruşine că e prima căzută pe frontul războiului rece. O urmează o ceată răpăitoare de diamante.
Soarele a dispărut… Se aude doar muzica neîncetată a ploii. Aerul e proaspăt, rece, uşor înţepător… Aerul rece de toamnă!

Elena ILIENESCU
clasa a VIII-a A

Vânt nebun

Astăzi sunt chiar supărat
Pentru că n-am învăţat.
Vântul bate ne-ncetat
Peste câmp şi peste sat.

Vântul scurmă, rupe tot,
În grădini, ca un netot,
El este de neoprit -
Parcă nu s-a mai sfârşit.

Vântul cel adevărat
Este foarte-nverşunat,
Suflă tare, ne-ncetat
Şi nu poate fi uitat.

Supărarea mi-a trecut,
Fiindcă vântul s-a oprit.
Acum mă simt minunat
Pentru că am învăţat.

Andrada TÎRZUMAN
clasa a VI-a A

O noapte în Sulina


(după proza poetică cu acelaşi
nume a lui Alexandru Macedonski)

E cerul de cristal, cristal pe ape,
O linişte adâncă înconjoară marea,
Oraşul Dunării e plin de case albe,
Lămâii înfloriţi inundă zarea.

Un zbor de libelule tresare peste apă
Şi valuri cristaline încep să prindă viaţă.
Biserica răsună de imnuri ce îngroapă
Lumina zilei dulce, care treptat îngheaţă.

Brazde adânci de sânge întunecă văzduhul,
Fluturi de aur galben varsă un crud mister,
Posomorâtă-i bolta, învie iar apusul,
Căci trandafirii mor în apă şi pe cer.

O beznă se coboară asupra Deltei reci,
Doar luna scânteiază cu razele plăpânde,
Sulina încet se surpă în bezne atât de seci
Încât urgia mării pare că ne cuprinde.

prof. Roxana-Andreea TĂRÎŢĂ

Desen de Ionela MORARIU


Viaţa ca un fluture albastru

Trăia odată un om căruia i-a murit soţia. Locuia împreună cu cele două fete ale sale, care erau foarte curajoase din fire şi inteligente. Fetele îi puneau mereu întrebări de tot felul. La unele ştia să le răspundă, la altele nu… Tatăl lor dorea să le ofere cea mai bună educaţie, aşa că le-a trimis pe fete la casa unui înţelept unde să stea o bucată de timp şi să înveţe de la el tot ce-or putea. Acesta ştia întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care i le adresau fetele. Într-una din zile, una dintre ele a venit cu un fluture albastru în mână.
- Ce faci cu el? o întrebă sora ei.
- Voi ascunde fluturele în palmele mele şi îl voi întreba pe înţelept dacă e viu sau mort. Dacă zice că e mort, îmi voi desface palmele şi-l voi lăsa să zboare. Dacă zice că e viu, voi strânge palmele şi-l voi strivi. Şi astfel, orice răspuns va da se va înşela.
Cele două fete au mers la înţelept şi l-au găsit meditând.
- Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:
- Depinde de tine, fiindcă e în mâinile tale…
Aşa este şi cu viaţa noastră, cu prezentul şi cu viitorul nostru. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni când ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu. Viaţa noastră e în mâinile noastre, ca şi viaţa fluturelui albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea.

Amalia BERARU
clasa a VIII-a A

Dezvoltarea durabilă, la îndemâna oricui

Motto: "Sunt de toate în lume pentru nevoile omului, dar nici pe departe de ajuns pentru lăcomia acestuia"
(Mohandas Gandhi)

Efectele negative ale activităţii omului asupra mediului nu mai sunt demult necunoscute. Tot mai adesea suntem martorii schimbărilor climatice, ai fenomenelor naturale neobişnuite şi deseori distrugătoare, ai degradării generale ale mediului, atât sub aspectul calităţii acestuia, cât şi al esteticii sale. Peste tot ignoranţa şi neglijenţa omului a dus la adâncirea poluării, astfel încât unii dintre oamenii de ştiinţă au întrezărit un viitor incert pentru planeta noastră şi au considerat că ne aflăm în ultima oră în care putem face ceva pentru salvarea ei.
Uniunea Europeană s-a angajat şi ea în lupta pentru protejarea mediului, realizând o serie de norme şi programe ce promovează un nou concept: cel al dezvoltării durabile. Acesta înseamnă, simplu definit, să urmărim satisfacerea propriilor nevoi fără a compromite şansa următoarelor generaţii de a-şi satisface propriile lor nevoi. Astfel, protejând mediul, oferim celor ce vor urma speranţa de a se bucura la rândul lor de câmpii verzi, locuri de joacă sau şansa de a respira un aer cât mai curat.
Însă cum putem proteja mediul? Trebuie să fie protejarea mediului doar o preocupare a marilor fabrici în a-şi reduce emisiile toxice? Cu siguranţă că nu. Fiecare din noi joacă un rol important în acest puzzle planetar a cărui îmbinare de piese decide însăşi soarta omenirii. Aşa cum picăturile de ploaie, împreună, pot declanşa un distrugător potop sau, din contra, o ploaie vindecătoare, grija pentru protecţia mediului sau indiferenţa faţă de acesta pot decide soarta noastră a tuturor.
Prin urmare chiar şi tu, în calitatea de elev, poţi ajuta la construirea unei lumi mai bune, mai curate, mai senine şi nepoluate.

Iată câteva sfaturi:
- Respectă natura şi ocroteşte-o;
- Aruncă gunoaiele la locurile special amenajate şi nu pe stradă, în parcuri sau în alte spaţii verzi;
- Plantează un pom în fiecare primăvară;
- Utilizează raţional, fără risipă, apa şi energia electrică;
- Reciclează produsele care se pot refolosi;
- Găseşte noi întrebuinţări pentru lucrurile de care nu mai ai nevoie şi nu le mai arunca;
- Plimbă-te mai mult pe jos şi foloseşte mai rar mijloacele de transport în comun;
- Informează-ţi prietenii, familia despre necesitatea protejării mediului şi ajută-i să deprindă obiceiuri sănătoase, care să nu conducă la poluare.

Ancuţa STRÂMBENSCHI
Petronela COSTIN
clasa a X-a

Vântul răutăcios

Vântul cel răutăcios
Mătură tot de pe jos,
Rupe, scurmă şi sfărâmă
Tot ce-i iese la-ndemână.

Casele-n văzduh le-a dus
Şi cu ele a dansat
Toată noaptea-n sus şi-n jos,
Toată ziua-n lung şi-n lat.

Veronica PLĂCINTĂ
clasa a VI-a A

În lumea cărţilor

Era o zi frumoasă de toamnă. Am ieşit cu prietenii la plimbare. Nu ştiam încotro să mergem. Aşa că am pornind pe drum, fără nici o ţintă. Am văzut o peşteră foarte întunecoasă, care ne-a stârnit curiozitatea. La intrare, am găsit o lanternă. Am luat-o şi am intrat în peşteră. Acolo era o uşă mare din aur, cu multe pietre preţioase. Pe uşă scria: "În lumea cărţilor". Afară se făcuse un frig…
Curioşi, am deschis uşa şi am intrat. Am pătruns într-o cameră foarte mare, unde se afla o carte. Am luat-o în mână. Mi se părea cam grea. Am deschis-o şi în jurul meu a apărut o mulţime de cărţi care te fermecau uitându-te la ele. Toţi am rămas uimiţi. Am luat câteva cărţi şi ne-am uitat prin ele. Erau foarte frumoase şi, mai ales, interesante.
De atunci, ne-am propus să mergem mai des la bibliotecă, unde găsim numeroase cărţi fantastice şi interesante, iubite de copii.

Andrada TÎRZUMAN
clasa a VI-a A

Sfârşit de toamnă

Totul este alb în drum
Şi miroase a parfum,
A parfum de clopoţei,
Clinchete de zurgălăi.

Iată vine iarna grea
Cu podoaba ei de nea
S-aud glasuri de copii
Gălăgioşi şi zglobii.

Alexandra TODIRAŞCU
clasa a V-a B

O lume fantastică

Era începutul lui iulie. Vacanţa de vară tocmai a început. Iar eu mă plictiseam. Mama mi-a spus mereu că, pentru a-mi îmbogăţi vocabularul, trebuie să citesc mult, dar pe mine nu prea mă încânta ideea aceasta.
Într-o zi m-am decis să merg la bibliotecă. Ajunsă acolo, doamna bibliotecară m-a întrebat ce cărţi aş vrea să citesc. Tot ea mi-a recomandat Amintiri din copilărie, de Ion Creangă. Pe prima filă era portretul autorului. Priveam cuprinsul. Erau poveşti care, parcă, te rugau să le citeşti. Am început să citesc şi nici nu mi-am dat seama ce repede a trecut timpul. Din acea zi am descoperit lumea fantasticã a cărţilor. Este o lume în care poţi intra şi te poţi transforma în ce personaj doreşti.
Cărţile sunt foarte importante pentru noi, deoarece, dacă vom învăţa, vom ajunge ceva în lume cu ajutorul lor. Când citesc o carte, descopăr, de fiecare dată, ceva nou şi interesant. Ele ne învaţă fel de fel de lucruri: să citim, să scriem şi multe altele.

Ioana-Mădălina ANDRIESCU
clasa a VI-a A

Desen de Evelina-Gheorghiţa MALAI-MARE

Sfârşit de vis

Zi întunecoasă. Negura cade grea peste întreaga natură. Atmosfera apăsătoare m-a determinat să mă retrag în camera mea. Visez cu ochii deschişi la vacanţa de vară, vacanţă de mult plecată.
Toamnă! Vântul dezlănţuit răvăşeşte natura toată. Frunzele galbene, ruginii plutesc în văzduh. Au luat locul fluturilor şi al păsărelelor. Doar vrăbiile, speriate şi guralive, se rotesc în aer, se deşiră, iar se strâng şi se ascund sub streaşină. Una, grijulie, are în cioc o pană, ca să-şi mai îngroaşe patul cald pentru zilele grele.
Păsările călătoare ne-au părăsit. Sunt departe, spre zările însorite. Parcă au furat soarele şi ceva din sufletul meu.
Pleoapele mi se închid. Zăresc o rază de soare, ce coboară sfioasă printre norii negri ce se rostogolesc fioroşi din ce în ce mai jos. În urma lor, toamna cade tot mai grea.

Tudor-Ioan DINCĂ
clasa a V-a B

Toamna

Toamnă, toamnă, frumoasă eşti
Cu livezi şi pomi arămii!
Crengile s-au aplecat,
Frunzele ţi s-au uscat.

Un covor auriu au format
Şi o privelişte de neuitat.
Pe toţi ne-a bucurat,
Ne-a fermecat imediat.

Alex COSTIN
clasa a VIII-a B

Toamna aurie

Azi e frig, şi nori, şi vânt,
Frunzele cad la pământ;
Şi sunt foarte supărate -
Umede de brumă toate.

Nu mai e frumos pe-afară
Ca-ntr-o zi caldă de vară.
Azi e toamnă pe pământ,
Vremea-i rea şi bate vânt.

Ştefan MIHALCEA
clasa a V-a B



Vântul năprasnic


Vânt năprasnic, fioros,
De ce te grăbeşti aşa
Peste câmpuri, peste văi,
Suflând cu înverşunare,
Distrugând totul în cale?

Oare tu nu ai putea
Să vii calm şi liniştit
S-aşezi frunze din copaci
Într-un minunat covor
Ca s-aud foşnetul lor?

Mircea JALBĂ
clasa a VI-a B

Toamna

Toamna este ca o frunte albă şi cu galbeni conduri. Ea a lăsat în urmă argint pe munţi, iar pe păduri o pată de rugină. Cerul şi-a schimbat veşmântul, ploaia parcă stă să înceapă din nou, iar printre brazi coboară vântul, ca un foşnet lung de apă.
Astfel, turmă după turmă pleacă toamna de la stâni, care, în urmă, rămân pustii până-n primăvară, munţii sunt singuri şi bătrâni. Cu poteci fără soare, luminişuri fără flori, singuratice sunt acum şi poienile cu mesteceni visători.

Simona-Andreea SIMION
clasa a VIII-a A

Zări vrăjite

Vântul cel adevărat
E străin şi-nverşunat
C-o putere minunată
Rupe totul deodată.

Bate vântul cu putere,
Toamna-i pe sfârşite,
Bate vântul dintr-o parte,
Zările-s vrăjite.

Beatrice APOSTOL
clasa a VI-a A



Vântul

Vântul ne aduce nouă
Şi ploiţă, şi ninsoare.
Ne jucăm în frunze moarte
Şi cu fulgi de catifea.

Mihaela HORAICU
clasa a VI-a B

Formaţia de dansuri Brâuleţul, din Hoiseşti, este alcătuită din: Corina-Bianca TÎRZUMAN, Loredana-Elena CIORNEA, Adina-Petronela TÂRZUMAN, Anca-Mihaela CURCUDEL, Manuela DRUMEA (de la dreapta la stânga, rândul de sus), Bogdan STOLERU, Victor COŞAN, Daniel MOISA, Dănuţ MOISA, Serghei-Ştefan SIANU (rândul de jos)

Brâuleţul

În urmă cu aproape trei ani, se înfiripa, la Şcoala Hoiseşti - locaţie a Şcolii de Arte şi Meserii Dumeşti, prima formaţie de dansuri populare, ca expresie a dragostei pentru tradiţiile populare a învăţătoarei Ana Atănăsoaie. Începuturile au fost timide, a fost greu să-i înveţe pe copiii de clasa a doua cum să-şi mişte paşii în dreapta sau în stânga, în faţă ori înapoi în ritmul ameţitor al muzicii şi al sârbei. Dar n-a renunţat! A urmat o muncă titanică şi roadele nu au întârziat să apară. Pentru a se obişnui cu publicul, micuţii dansatori au dat primele reprezentaţii la şcoala din Dumeşti şi, de aici, prinzând curaj, şi-au luat... zborul pe drumul afirmării.

Formaţia de dansuri din Hoiseşti, numită Brâuleţul, a prezentat un spectacul la Mall Iaşi, în aşteptarea lui Moş Crăciun, a urmat spectacolul susţinut la postul de televiziune TeleM (8 Martie 2008), a urmat apoi, la Burdujeni (Suceava), o înregistrare la postul de televiziune ETNO, pentru emisiunea “La izvorul dorului” (19 aprilie 2008), unde s-au numărat printre cei mai mici participanţi. Prin intermediul Fundaţiei Bethany, de Ziua Copilului (1 Iunie 2008), a susţinut un spectacol în Piaţa Unirii şi în Parcul Expoziţiei, din Iaşi, apoi a participat, la Cajvana - Suceava (1 noiembrie 2008), la Simpozionul Naţional “Armonie prin joc şi cânt, port şi cuvânt”, iar pe 1 Decembrie 2008, au participat la spectacolul susţinut la Carrefoure, alături de formaţia “Doina Carpaţilor”, cu ocazia Zilei Naţionale a României. La Carrefoure şi Hala Centrală au participat la spectacolul “Serbările iernii” (23 decembrie 2008). Şirul spectacolelor a continuat cu Concursul “Românaş şi româncuţă“, la Nehoiu - Buzău, unde a obţinut locurile I la băieţi şi III la fete. La Palatul Copiilor din Iaşi a obţinut locul II la Concursul Judeţean de Folclor, după care a urmat locul I ocupat la Concursul Naţional de Folclor de la Caransebeş.
O “mână“ de copii şi o învăţătoare pasionată de dansurile populare, prin muncă şi dăruire, prin dragoste şi preţuire a tradiţiilor noastre folclorice, au făcut să se vorbească în ţară despre numele şcolii din Dumeşti, ca lumea întreagă să ne cunoască!

Toamna aurie

Este o zi frumoasă de toamnă. Din copacii golaşi cad frunze aurii, galbene şi roşiatice. Acestea formează un covor multicolor. Păsărelele zboară spre soarele palid, doar s-or mai încălzi la razele sale, iar animalele ies după provizii pentru iarnă. M-am hotărât să merg cu Paul în pădure.
- Paul, uite ce frumos e în pădure! Cât de minunat glăsuiesc păsările şi ce mireasmă ne învăluie!
- Ai dreptate, Răzvan. E un peisaj mirific. Hai să cutreierăm pădurea de la un capăt la celălalt şi să ne bucurăm de frumuseţile toamnei aurii!

Dumitru-Răzvan TOMA
clasa a V-a B

Fluturi negri

Fluturi negri
Îmi pare rău - o crudă minciună
Doar lacrimi roşii - ar mai conta?
Fluturi negri
Prea târziu ca să îmi spună
Că va fi altfel, dar nu va fi cândva
Sub umbrele de copaci eşti mai gol
Cum nici lemnul ce mă sufoca nu-i
Şi negrii fluturi mi-alintă ochii…
În noroiul care mă împiedica mereu
Să privesc culori în străluciri senine.
Acum e prea târziu să-mi spui
Că îşi pare rău - nu mai ai cui.
Cel ce m-a născut şi totuşi m-a ucis
Şi spirit, şi inimă, şi dragoste, şi vis.

Mădălina COSTIN
clasa a VIII-a A



Toamna

Frunzele cad în vii,
Toamna aduce arome ruginii.
Copacii sunt dezbrăcaţi,
Golaşi şi supăraţi.

Iulian CIORNEA
clasa a VI-a B



Vânt aprig

Aprig, rece şi hain
A venit un vânt străin
Din meleaguri depărtate
Să le spulbere pe toate.

Furios, răutăcios,
Ridică frunzele de jos,
Le aruncă în văzduh
Şi le-amestecă-n bucluc.

Are inimă de piatră
Şi nu cruţă biata fată,
Se învârte-n jurul ei
Şi-o izbeşte dintr-o dată.

Se ridică, ea, sărmana
Şi cu plânsul ei duios
Vântul rece îl transformă
Într-un vis frumos.

Ioana-Mădălina ANDRIESCU
clasa a VI-a A

Minifotbal

Echipa de fotbal a Şcolii de Arte şi Meserii Dumeşti a participat, în ziua de 23 octombrie 2009, la concurs de minifotbal organizat de Şcoala de Arte şi Meserii "Dumitru Popa" din Mogoşeşti (profesor Constantin Ionescu-Ursachi), la care au mai fost prezente formaţii de la Şcoala Păuşeşti şi Şcoala de Arte şi Meserii Mironeasa, alături de formaţia şcolii organizatoare. Competiţia s-a înscris în programul din cadrul "Zilelor Şcolii" a unităţii din Mogoşeşti şi a stârnit un mare interes pe plan local, a căror formaţie a fost susţinută frenetic de o impresionantă galerie la jocurile susţinute. Cei prezenţi au asistat la câteva partide atractive de fotbal, viu disputate, în care s-a urmărit, fireşte, câştigarea titlului pus în joc.
Şcoala de Arte şi Meserii Dumeşti a fost reprezentată de o echipă alcătuită din elevii Mihai Alupei, Cristi Chiriac, Eduard Apostol, Ion Oloeru, Paul Vlad (toţi din clasa a VII-a A), Daniel Alexa, Alexandru Nechifor, Ştefan Moisa, Marian Angheluş, Mihai Timofte, Andrei Ştefanache (clasa a VII-a B), care s-a străduit să se situeze, prin evoluţiile sale, la nivelul ridicat al competiţiei. Profesorul Adrian Teşu, care s-a ocupat de pregătirea formaţiei şcolii din Dumeşti, a apreciat evoluţia bună în teren a reprezentanţilor noştri şi intenţionează să alcătuiască o echipă redutabilă care să evolueze cu rezultate bune în confruntările sportive cu alte formaţii ale şcolilor din judeţ la viitoarele competiţii.

“Cupa Satelor” - la trântă

În organizarea Direcţiei pentru Sport a Judeţului Iaşi, s-a desfăşurat la Răducăneni, în ziua de 11 octombrie 2009, competiţia judeţeană de trânte (varianta românească la lupte libere), dotată cu “Cupa Satelor”, competiţie aflată la prima ediţie, la care a participat un număr impresionant de concurenţi la toate categoriile de vârstă. Cu acest prilej a fost organizată şi o demonstraţie de trânte, la care au fost prezenţi luptători de performanţă pregătiţi de prof. Toader Velişcă (de la Clubul Sportiv Moldova Iaşi) şi de prof. Valeriu Ţuchel (de la Clubul Sportiv Nicolina Iaşi), demonstraţie în care sportivii ieşeni şi-au pus în evidenţă calităţile deosebite şi experienţa competiţională, care au făcut o frumoasă propagandă acestui sport îndrăgit de mulţi tineri.
La competiţie au participat 88 de concurenţi din şcolile din Răducăneni (care a înscris în concurs sportivi la toate categoriile de vârstă), Liteni (Belceşti), Prisăcani şi Dumeşti. La prima lor participare la o astfel de competiţie, elevii şcolii noastre, pregătiţi de profesorul Adrian Teşu, au avut o comportare meritorie, reuşind să se înscrie pe lista câştigătorilor. Participanţilor la întreceri li s-au acordat diplome, cupe, medalii, tricouri, şepcuţe.
După cum spuneam, cu o evoluţie foarte bună la prima lor participare la o astfel de întrecere sportivă, elevii noştri au obţinut rezultate remarcabile:
Costica Ioan Cosmin, clasa a IX-a A, locul I la categoria 15 - 19 ani;
Ioaniţoaiei Mihai-Marian, clasa a IX-a A, locul I la categoria 15 - 19 ani;
Dorneanu Ştefan, clasa a IX-a A, locul II la categoria 15 - 19 ani;
Moisa Ştefan, clasa a VII-a B, locul III la categoria 10 - 14 ani;
Adam Vlad-Ionuţ, clasa a IX-a A, locul III la categoria 15 - 19 ani;
Aniţoaie Marian, clasa a IV-a , locul IV la categoria 10 - 14 ani.

Zeiţa iernii

A venit Zeiţa iernii în ţinutul nostru. Totul sclipeşte ca luceafărul de pe cer. Fulgii de nea plutesc prin aer neliniştiţi, precum licuricii sclipitori. Vântul fluieră prin hornurile caselor, răspândind înfiorare.
Pe oglinda râului îngheţat se trag bucuroşi copiii cu patinele şi se joacă cu zăpada proaspăt căzută. Copacii sunt îmbrăcaţi cu sclipitoarea haină a iernii. Noaptea a nins, dimineaţa a nins şi ziua ninge iarăşi.
Frigul cumplit se întinde prin toate ungherele acestui ţinut ca din basme. Din când în când, mai cad din cerul ca oglinda, pe lângă fulgii pufoşi, mici picături de rouă curată. Soarele vrea să se arate şi el puţin pe cer, dar norii sunt cruzi şi răi şi îl trimit înapoi.
Totul sclipeşte în jur, numai că dintr-o dată s-a terminat frumosul basm şi a venit primăvara!

Ioana-Mădălina ANDRIESCU
clasa a VI-a A


Poveste tristă

Cu ochii mari şi migdalaţi,
Cu păr bălai, lăsat pe spate,
O fetiţă stă şi plânge…
N-are mamă, n-are tată,
Ea plânge că-i singurică-n astă lume,
Lume în care nu-şi află locul…
Plânge, plânge şi suspină ca o salcie plecată
Deasupra unui mal de apă.
Lacrimile se transformă în mărgăritare
Fata se minună şi se opri din plâns,
Şi din acele mărgăritare îşi făcu un colier
Pe care l-a luat în mormânt cu ea
Dar ea a plecat în Rai, alături de părinţii ei
Iar acele mărgăritare i le-a dăruit
Fecioarei Maria.

Mădălina COSTIN
clasa a VIII-a A



Primăvara

Primăvara a sosit,
Iarba iar a înverzit,
Copilaşii bucuroşi
Fug uşor, gălăgioşi.

Soarele cel luminos
Nu vrea să coboare jos,
Stă acolo şi zâmbeşte
Şi întruna ne priveşte.

Păsărele prin văzduh
Ciripesc un cântec lung,
În limbajul lor grăiesc
Totul, cu un înţeles.

Veronica PLĂCINTĂ
clasa a VI-a A

Iarna hazlie

Iarna argintie
Peste sat s-a aşezat.
Mândra Românie
A şi îngheţat.

Ea aduce-n dar
Fulgi pe la fereastră,
Copiii la săniuş
Sunt ca nişte urşi.

Bradul l-am împodobit,
Cu uratul n-am pornit,
Bombonele am primit
Şi mult ne-am mai veselit.

În Ajun noi am fugit,
În zăpadă ne-am trântit,
Îngeraşi şi fluturaşi
A făcut un băieţaş.

Cu sorcova am pornit,
Mulţi bănuţi noi am primit.
Prin zăpadă am fugit -
Cât de mult noi am muncit!

Roxana MINDIRIGIU
clasa a V-a B


Crivăţul

Iarna a pornit la drum
Spre sătuc şi câmpul meu,
Drumul i-a fost tare greu
Şi-a venit cu vântul rău.

Noaptea rece s-a lăsat
Peste drum şi peste sat.
Crivăţul neobosit
Înspre noi a şi pornit.

Ziua-i grea şi noaptea mare,
Iarna pe crivăţ apare
Din zarea îndepărtată,
De toată lumea uitată.

Andrada TÎRZUMAN
clasa a VI-a A


Vânt străin

Vânt străin, de ce vii din depărtări
Păsările să le-alungi din ţară,
Copacii să-i îndoi,
Frunzele să le dobori?

Pe oameni în casă îi sileşti,
Vitele la adăpost le alungi.
Păsările de puişori au grijă
Iar oamenii pe lângă sobă stau.

Răzvan MINDIRIGIU
clasa a VI-a B



Fulgii

Fulgii de nea se rotesc,
Plutind prin aer, jucăuşi,
Covor lin aştern pe pământ,
Formând o mantie de catifea.

Fulg cu fulg încet s-adună
Şi-ntr-o plapumă se-aşază,
Aducând noroc şi bucurie
Copiilor în zi de iarnă.

Mircea JALBĂ
clasa a VI-a B

În lumea cărţii

Pornind de la versurile unui epigramist ce a trăit în secolul al XIX-lea, cartea poate fi "descoperită numai dacă omul îi este un bun prieten". Ea ne poate fi prieten sau duşman. Omul, care a făcut-o, a încercat să creeze în paginile ei, luminoase sau obscure, universul cu cărţile lui magice sau pozitive. Cartea este şi încă mai poate fi considerată un leac pentru suflet. Ea este mijlocul prin care se realizează educaţia - în primul rând - a copiilor şi apoi a adulţilor. Pasiunea pentru carte apare încă de la cea mai fragedă vârstă. La început, copilul, culcat în braţele ocrotitoare ale mamei sale, ascultă şi îi soarbe fiecare cuvânt, imaginaţia lui îmbogăţindu-se zilnic. Călăuza spre cunoaştere a micuţilor din clasa întâi este cartea. Împreună cu prima învăţătoare, ei plutesc pe valurile cărţilor, potolindu-şi neîncetat setea de a cunoaşte. La şcoală, copilul e vrăjit de lumea basmelor. El ascultă, gândeşte, îşi aminteşte idei învăţate, descoperă emoţionat, încântat, fericit, bucuros sau indispus, plictisit sau revoltat. Mai apoi îşi continuă navigarea pe valurile cărţilor până la terminarea gimnaziului şi liceului.
Cartea este o cale de a descoperi, dezvolta, aprecia, folosi şi dărui ceea ce ai fost născut să devii.
Importanţa cărţilor. Din cărţi, copiii învaţă multe lucruri despre viaţa animalelor şi a plantelor, despre descoperirile geografice, despre evenimentele istorice, despre frumuseţile şi bogăţiile patriei. În acelaşi timp, cărţile le vorbesc despre sentimentele omeneşti, despre dragoste şi ură, despre prietenie, cinste, omenie. Citirea unor cărţi îi face pe şcolari să fie curajoşi şi fermi, iar eroii cărţilor, prin viaţa lor, devin exemple de fapte de viaţă şi caracter, lăsând urme adânci în conştiinţa lor. Cartea îi atrage pe copii şi prin conţinutul ei artistic. De îndată ce începe să citească, copilul cunoaşte o lume nouă, interesantă. El are impresia că participă la fapte vitejeşti şi la întâmplările din cuprinsul cărţii. Pe unii eroi îi iubesc, îi simpatizează, pe alţii îi resping şi îi condamnă. Cartea citită în copilărie rîmâne prezentă în amintire aproape toată viaţa şi exercită o mare influenţă asupra dezvoltării ulterioară a personalităţii sale. Lectura îi oferă copilului posibilitatea de a-şi completa singur cunoştinţele, de a le lărgi, contribuind la propria lui formare.
Concluzie. Cartea este un mister după care se ascund mii şi mii de cunoştinţe ce le descoperi pe zi ce trece. Posibilitatea de a face o carte este o ştiinţă mare. Deci cartea este un izvor profund de cunoştinţe şi învăţătură pentru oamenii interesaţi de a cunoaşte.

Cartea este, ca să vezi,
Un izvor de cunoştinţe;
Pe pământ, deci, măi copii,
Ce-ndeplineşte mari dorinţe.

Veronica PLĂCINTĂ
clasa a VI.a A

Desen de Leona-Ştefana DULGHERIU, clasa a VII-a A

Povestea ursuleţului

Jil este un ursuleţ canadian şi a fost adus la Zoo pentru că mămica lui l-a părăsit. Când a ajuns la Grădina zoologică era tare speriat.
Acolo, Jil a mai întâlnit şi alte animale: tigrul Manul (care venea din Asia), maimuţica Fredy (a ajuns din Africa), şarpele Spadasin (venea din America) şi elefantul Lampi (ajuns aici din India). S-au împrietenit foarte repede. Văzându-l aşa speriat, noii săi prieteni au început să-i spună că nu-i chiar aşa de rău la Zoo, că îngrijitorii se poartă frumos cu ei şi multe, multe alte lucruri liniştitoare pentru el.
Spadasin a încercat şi el să vorbească cu Jil:
- Sssă şşştii că şşşi eu am fost sssperiat la început, dar nu a ţinut mult. Îmi aduc aminte că, atunci, când m-au adus aici, era să muşc un supraveghetor, dar mi-a trecut…
- Şi mie mi s-a întâmplat la fel, şi nu a fost aşa de rău - a intervenit şi Lampi.
- Haide, zâmbeşte, acum nu mai eşti singur, eşti cu noi şi, cât timp suntem aici, trebuie să ne distrăm - a adăugat Fredy.
- Vrei să vii în gaşca noastră? Vei vedea, va fi distractiv. Vom juca multe jocuri împreună…
- Bine, lăsaţi-mă mai întâi să mă obişnuiesc cu locurile astea noi, ceru un răgaz Jil.
Porni să cutreiere toată Grădina zoologică. S-a întâlnit cu un rinocer, apoi cu o zebră, cu un cangur şi puiul său. Văzând pe ultimul, ursuleţul începu să plângă, spunând:
- Ce n-aş da să fie şi mămica mea lângă mine! - îşi spuse Jil, neştiind că mama sa a fost şi ea adusă la aceeaşi grădină zoologică. Din păcate, el nu prea avea cum să se-ntâlnească cu ea, pentru că aceasta se afla într-un alt sector, de unde urma să fie dusă la circ.
Pentru că Jil continua să fie trist şi nici de mâncare nu se atingea, angajaţii grădinii, îngrijoraţi, au hotărât să-l ducă în alt sector. Acolo a întâlnit o ursoaică, pe care, privind-o cu atenţie printre gratiile ce-i despărţeau, şi-a dat seama că e mama lui, Bella. Mare i-a fost bucuria de întâlnirea neaşteptată, dar şi mai fericit a fost când a aflat că, la intervenţia doctorului grădinii, Bella nu va mai fi dusă la circ. În urma acestor întâmplări neaşteptate, Jil şi Bella au rămas împreună şi nu au mai fost despărţiţi niciodată.
Jil a trăit fericit alături de mama sa. Şi-a recăpătat buna dispoziţie şi înveselea cu giumbuşliucurile sale pe vizitatori. Bella zâmbea mulţumită în sinea ei şi, când Jil se aşeza lângă ea să se odihnească, îi aducea aminte de viaţa pe care au dus-o împreună în pădurile din Canada, de clipele frumoase petrecute împreună în libertate. Şi-a amintit cu tristeţe de ziua când acei oameni răi a despărţit-o de fiul ei şi au dus-o departe, lăsându-l pe el, un biet copil, fără sprijinul de care avea mare nevoie, fără a bănui că-l va mai reîntâlni vreodată. I le spunea toate astea pentru că aşa credea ea, că fiul ei trebuie să cunoască tot adevărul despre ei amândoi.

Sabina-Georgiana SIMION
clasa a VIII-a A

La Centrul de Informare şi documentare al şcolii

În lumea cărţilor

Cartea este un obiect cultural care fixează în scris, stochează şi transmite cunoştinţele acumulate de oameni de-a lungul timpului. Cartea este foarte importantă în viaţa mea, deoarece de aici acumulez multe învăţăminte care îmi sunt necesare în viaţă. De exemplu, fără limba română nu aş fi reuşit să comunic cu persoanele din jurul meu, iar fără matematică aş fi uşor de păcălit.
Îmi place foarte mult să citesc. Scriitorul meu preferat este Ion Creangă, deoarece m-au fascinat foarte mult "Amintirile din copilărie". Cred că acest obiect cultural este existenţa oglinzii umane, deoarece când avem o problemă şi nu găsim soluţii, căutăm şi aflăm în cărţi răspunsuri.
Aşa a făcut şi o fată, pe nume Janggeum, din China. În timpuri mai vechi, regele s-a îmbolnăvit şi nimeni, nici măcar medicul regal, nu ştia ce are. Fiind infirmieră, Janggeum a cutezat să afle ea însăşi leac pentru boala regelui şi i-a descoperit un tratament. După o zi de cercetări şi una de citit, această fată a aflat boala şi tratamentul pentru rege.
Aşadar, cartea este foarte importantă!

Oana DORNEANU
clasa a VI-a A

Toamna

Cu haina-i aurie
Roşiatic-vineţie,
Toamna vine-n sat călare
Peste dealuri şi ogoare.

Are-n cap o pălărie
Asortată, din hârtie,
Cu nasturi din frunzuliţe,
Şi-ncălţată cu ghetuţe.

Iar cercei - doi bostănei
Galbeni, mici şi rotofei,
Colier - o păpădie
Legat de-o coardă de vie.

Cu bagheta magică
Face-o faptă tragică,
Din verdele argintiu
Lasă-n urmă ruginiu.

Cu o mână acoperă
Soarele ocrotitor,
Iar cu cealaltă adună
Pe-nserate nor cu nor.

Doamna toamnă cheamă
Vântul şi-l îndeamnă
Să scuture copăceii,
Să adune bondăreii,
Ca să-i coase apoi
O haină din frunze moi.

Gina-Gabriela SOFRONIE
clasa a VIII-a A

Un buchet de flori pentru Mama

Am încercat să găsesc un dar potrivit pentru tine, Mamă! Petalele sidefate ale buchetului de flori străluceau în lumina soarelui. Combinaţia de culori pastelate ale florilor lumina colţul întunecos al camerei. Forma sa rotundă imita parcă soarele şi răspândea lumina în toată încăperea.

Buchetul era alcătuit din felurite flori, pătate cu diferite culori care de care mai minunată. Formele şi culorile florilor se armonizau într-un mod atât de plăcut, încât aş fi vrut să privesc acest minunat buchet ore în şir. Florile răspândeau un miros plăcut, parfumând încăperea cu miresme ameţitoare.
Vreau să primeşti în dar acest buchet al meu. E pentru tine, Mamă!

Andreea-Mihaela COŞAN, clasa a VIII-a A

Toamnă aurie

Toamnă, tu ai frunze aurii,
Covorul tău e minunat.
Te-aşteaptă copiii pe câmpii,
În păduri cu frunze ruginii.

Toamnă, eşti şi friguroasă,
Însă uneori e cald.
Când cad frunzele, rămân copacii goi.
Toamnă, rămâi cea mai frumoasă!

Daniela MORARIU
clasa a VI-a B


Vânt străin

Într-o zi înseninată
Apare vântul dintr-o dată,
Ajută oamenii la câmp,
La moară şi să treacă-un dâmb.

Vânt străin şi-nverşunat,
Copacii i-a aplecat.
El pe toţi i-a-ngenunchiat
Din păduri, dar şi din sat.

Andreea LUCA
clasa a VI-a B

Vânt străin

Sunt afară, în grădină. Ciripitul păsărilor, amestecat cu parfumul mirific al florilor, mă conduce într-o lume fantastică.
Copacii îşi vântură pletele roşiatice în adierea blândă a vântului. Acesta adună frunzele într-un covor pictat în culori calde. Îmi fac temele şi, în acelaşi timp, admir frumuseţea grădinii mele. Totul era perfect, până când observ că găleţile din faţa casei, de pe măsuţă, încep să se mişte. Mă cuprinde dintr-o dată frigul. Covorul roşiatic începe să se înalţe spre cer. Îmi dau imediat seama că vântul este de vină. Până acum îmi era prieten, dar deodată a devenit duşman. Acum câteva clipe îmi oferea plăcerea să stau şi să privesc jocul său cu frunze aurii, iar acum mă determină să plec în casă, la căldură.
Vrea să mă facă să cred că mi-e prieten, dar acum observ adevărata sa identitate. Ne este şi prieten, dar şi duşman. Văzând că vântul nu se potoleşte din scurmat şi din distrus totul în jurul lui, merg în casă la căldură. De acolo, privesc pe fereastră spectacolul înfiorător al vântului.

Oana DORNEANU

clasa a VI-a A

Toamna

Toamna iarăşi a venit,
Eu sunt foarte fericit.
Mă bucur că eşti cu mine
Şi cu rele şi cu bune.

Cătălina STRÎMBESCHI
clasa a VIII-a B


Vântul furios

Bate vântul în grădină,
Iarna repede-o să vină.
Bate vântul dintr-o parte,
Casele sunt mici în sate.

Vântul bate cu putere,
Distruge tot ce se vede.
Suflă vântul rău, cu ură,
Sparge geamul de la şură.

Mihaela ACHIŢEI
clasa a VI-a A


Vântul

Vântul bate liniştit
Şi ploiţa a sosit
Pune zările pe fugă -
Nu ascultă nici o rugă!

Rândunelele-au plecat
De pe câmpuri şi din sat
Vântul bate liniştit,
Suflă-n foc – l-am auzit!

Rupe, scurmă şi sfărâmă,
Ce-are-n cale tot dărâmă.
Copăceii îi usucă,
Frunzele treptat le pică.

Daniela MORARIU
clasa a VI-a B